Și pentru cine mi-a dus dorul :), îi voi face o mărturisire: am ajuns într-un mic colț de rai: Sfântu Gheorghe, Tulcea. Deși e relativ aproape de locul în care locuiesc, Tulcea, nu am reușit să ajung niciodată. Nu sunt o mare iubitoare de plajă, însă m-am declarat o mare iubitoare de plajă sălbatică, exact ce am găsit la Sfântu Gheorghe. Am dormit patru nopți, deci am prins patru apusuri. De fiecare dată altceva, alte trăiri, alte senzații. Și vântul ce-mi brăzda fața, nisipul ce-mi înțepa ochii, dar n-au contat nicio secundă, ba dimpotrivă, au întregit aceste trăiri. Credeți-mă pe cuvânt, merită fiecare secundă petrecută acolo. Nu doar că timpul s-a oprit în loc, ci și tu te raportezi în acel timp ieșit din tipare. Te pierzi în gânduri neștiute nici de tine și te regasești în nisip, în scoici, în mare, devii parte din acest loc minunat. Și cum fiecare poveste are punctul ei culminat, al meu a fost pe insula Sacalin. Este o insulă nou formată, în Marea Neagră. Pe Insula Sacalin, nu numai că este interzisă camparea, dar este absolut interzis chiar si accesul turiștilor. O masura pe cât de controversată, pe atat de justificată. Las imaginile de mai jos sa vorbească de la sine.
