Adeseori mă întreb când realizăm că acel afect pentru partener este iubire. Este evident că primii fluturași te fac să-ți dorești să le crești numărul, pentru că îți dau acea stare de bine,și foarte mulți dintre noi îi asociem iubirii. Dar cum o facem? Cu patos, în tăcere, continuu, necondiționat, uneori timid, alteori penibil, dar niciodata la fel. Și iată cum, insăși iubirea, ne determină sa facem compromisuri, însă cu o limită şi care, nu vor ajunge niciodată să ne fure din demnitate, compromisuri la care putem să închidem ochii, dar nu să ne acoperim şi urechile.Mă rog, câtor dintre noi ne și iese, este o altă discutie. Și orbecăim în iubire, și ne place, unora dintre noi. Atât de tare, încât nu o vrem pierdută nicicând, fie că o numim: ardoare, patimă, dragoste, amor, iubire, înflăcărare, entuziasm, patos. Căci, cumva ne place atât de tare, încât nimeni nu pierde când iubește și este iubit.
𝓯𝓵𝓸𝓻𝓮𝓷𝓽𝓪𝓶𝓬 
Bine că iubirea este mai puternică decât Timpul. E gratuită și nici nu trebuie să porți ceva special.:)
Rău că nu zâmbești și când ești tristă. Nu se știe niciodată cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.
Acum cred că iubirea e mai presus decât logica. Însă nu pot demonstra asta.:)
Va veni momentul când vei putea da cuiva timp și apoi sa nu-l aștepți?
Oare iubirea și sexul sunt lucruri diferite? Eu cred că sexul nu mai e ”murdar” dacă e făcut cum trebuie!:))
ApreciazăApreciază