Zile trecute, conducând, năpădită de gânduri, ușor țafnoasă de greutatea lor, îmi arunc privirea din inerție, evident, pe geam. A fost ca un stop cadru a stării mele de moment îmbinată cu ce vedeam. Rar mi s-a întamplat, ca din senin, să simt lucruri datorate priveliștei. Știi acele flashuri din filme, în care părul își este luat la rost de către vântul iritat, când mirosul grâului ce stă țanțoș în zare te îmbie, când gânduri ascunse de nu știu cine te invadează?! Fix așa m-am simțit eu în acele momente. Și aș mai fi stat, dacă furtuna ce dădea semne că vrea să se facă instalată, nu m-ar fi gonit. Cert este că mi-am regăsit pentru moment liniștea. Mai vreau!
𝓯𝓵𝓸𝓻𝓮𝓷𝓽𝓪𝓶𝓬 
Sper ca nu furtuna de ganduri ce o simteai ca se instaleaza pe furis te-a facut sa renunti! Si apoi,momentele astea atat de cautate,in care ne afundam rapid si ne trezim la fel de rapid,nu ar trebui sa fia asa de rare.Cred ca nu le simtim noi tot timpul.Ele sunt acolo,undeva,in stare latenta si asteapta momentul oportun. Regasirile de moment sunt intru-totul obligatia noastra.Noi le inventam,noi le gasim si doar noi le simtim.Si asa e,vrem cat mai multe! Cred…
ApreciazăApreciază
Stiu … ce ai trait tu si mai stiu ceva. Ca sa traiesti mai multe astfel de clipe ai nevoie sa renunti la griji.
ApreciazăApreciază